Răspuns la răspuns

Capitolul 5

Răspuns la răspuns

Acest capitol pornește de la răspunsul primit din partea unui cititor ca replică la primul articol scris de mine. Răspunsul este un citat de Monsenior Vladimir Ghika și sună în felul următor: "Dacă știi să-L pui pe Dumnezeu în tot ceea ce faci ai să-L găsești în tot ce ți se întâmplă".

Ținând cond de problema abordată în articol răspunsul meu a venit foarte rapid: În orice forță credem, nu contează că vorbim de Creștinism, Budism, Hinduism, Islamism, Iudaism etc. important este să credem în ceva! Totul se rezumă la gândire, iar dacă noi suntem conștienți că o anumită forță este cu noi, subconștientul va crea în jurul nostru un scut protector. Atunci când nu credem, singurătatea va fi slăbiciunea noastră!
        „Menţine-ţi gândurile pozitive pentru că gândurile tale se transformă în cuvintele tale. Menţine-ţi cuvintele pozitive pentru că ele se transformă în acţiunile tale. Menţine-ţi acţiunile pozitive pentru că acţiunile se transformă în deprinderile tale. Menţine-ţi deprinderile pozitive pentru că ele se transformă în valorile tale. Menţine-ţi valorile pozitive pentru că valorile se transformă în destinul tău.” - Mahatma Gandhi

Plecând de la această idee consider că subiectul „religia” este unul foarte controversat și merită dezbătut!

Ca să stabilesc ipostaza în care mă aflu, deoarece este foarte important de partea cui te situezi atunci când susții o idee, doresc sa menționez că sunt creștin-ortodox și prin urmare o să încerc să relatez acest articol într-un mod cât mai neutru posibil.

Marea problemă a religiei, a fost confruntarea acesteia cu știința. Acest lucru fiind ușor atacat de oamenii științelor exacte datorită caracterului intangibil al acesteia. Dar uneori printre toate acele calcule si studii, chiar și acești oameni realizează că Dumnezeu există.

Faimosul om de știință Stephen Hawking își exprimă foarte clar confesiunea în cartea sa “The Grand Design”, că pentru el Dumnezeu nu există... "Deoarece există o lege așa cum este gravitația, Universul poate și se va crea singur din nimic. Creația spontană este motivul pentru care există ceva în locul a nimic, motivul pentru care Universul și noi existăm. Nu este necesară invocarea lui Dumnezeu, Care, pe baza unui plan bine stabilit, a pus Universul în mișcare". Totuși nu trebuie uitat că înainte de această declarație cel mai inteligent om de pe planetă a declarat că...„descoperirea unei teorii complete, unificate, ar reprezenta triumful absolut al rațiunii umane, căci atunci vom ști cum gândește Dumnezeu".

Din punctul meu de vedere toți savanții, gânditorii, filozofii etc. care au menționat la un moment dat din viață că Dumnezeu nu există, a fost doar o perioadă neagră, deoarece într-un final toți au ajuns să creadă în existența Lui.

Emil Cioran spunea că „omul religios începe cu credinţa în Dumnezeu, iar omul de ştiinţă sfârşeşte cu credinţa în Dumnezeu”.

Eu îmi mențin ideea de la începutul articolului în care susțin credința în Dumnezeu (și nu mă limitez la un singur Dumnezeu, ci la fiecare forță divină a fiecărei culturi), deoarece este foarte important să credem că cineva este mereu alături de noi și ne ajută!

Petre Țuțea spunea că „fără Dumnezeu omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor, care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri.”

Poate vă întrebați de ce am scris acest articol dacă tot susțin credința în Dumnezeu? Răspunsul este simplu, în ziua de azi credința a început să fie asociată cu biserica și cu comportamentul intermediarilor acesteia cu Dumnezeu, un lucru cu care nu sunt de acord!

În timp ce mă uitam pe un site am găsit un citat cu un mare sâmbure de adevăr... „cea mai mare reușită a bisericii a fost să-l convingă pe om că în relația lui cu Dumnezeu are nevoie de intermediari.”- Flavian

Dezvoltând această afirmație observăm cum cei de la conducere au reușit să îi îngrădească omului libertatea către Dumnezeu, chiar dacă noi suntem capabili să interacționăm cu Dumnezeu singuri, fară ajutorul unor preoți.

Nu vreau să se înțeleagă ca sunt vreun neo-marxist și cu ocazia asta sublinez faptul că sunt conștient că există atât preoți cu har care au ajutat mulți enoriași, îndeplinidu-și misiunea, cât și preoți care au ajuns în această funcție doar în scopuri materiale.

Legat de prima categorie, mai exact cea a preoților cu har, țin să îl menționez pe părintele Arsenie Boca, care pe mine m-a marcat în urma citirii cărților sale. Problema majoră este că în ziua de azi avem foarte puțini Arsenie Boca printre noi!

Revin să menționez că apreciez și susțin acea parte a bisericii care desfășoară o mulțime de activități filantropice. Din statistici am observat că în anul 2013 Biserica Ortodoxă Română a cheltuit suma de 80.828.191 lei pentru finanțarea unor astfel de acțiuni. Există și o mulțime de preoți fie ei de la sat sau de la oraș, care se confruntă cu sărăcia, dar care își îndeplinesc misiunea asumată.

Totuși există acea mare parte a preoților care profită de vulnerabilitatea persoanele în vârstă. Acei preoți care cer bani „pentru biserică” unor persoane ce au un venit cuprins între 400-1000 RON, iar acele persoane cu frică de Dumnezeu oferă preotului acei bani. O parte din ei ajung în biserică, dar restul ajung în casele și mașinile preoților.

Și acum tot ce îmi vine în minte se rezumă la ultimile  trei porunci Dumnezeiești, care sună în felul următor: să nu furi, să nu ridici mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău și să nu poftești nimic din ce este al aproapelui tău. Respectă oare preoții din ziua de azi aceste porunci?

Și atunci revenind la problema majoră dezbătută pe acest site, acei gândaci de conduc lumea conduc și instituțiile religioase? Dacă urmăm firul logic al problemei, preoții săraci își îdeplinesc misiunea, iar cei care au ajuns în funcții de conducere se îdepărtează de aceasta! De ce? Pentru că cei care ajung sus, sunt conduși de bani, iar banul este arma gândacilor și ochiul dracului!

Source:http://web.utk.edu/

Va urma...