Generația distrugerii

Capitolul 8

Generația distrugerii

În capitolul 7 am vorbit despre cum globalizarea a produs modificări majore în societate, mai exact cum influențele țărilor dezvoltate au schimbat stilul de viață din țările în curs de dezvoltare.  Problema fiind chiar această schimbare a stilului de viață care a determinat mutații în comportamentul indivizilor. Trebuie să fim orbi ca să nu vedem valul vestic al influențelor negative, unde efectul acestora poate fi asemănător cu cel produs de Cristofor Columb asupra triburilor descoperite în America.

Ce am vrut să spun este că indivizii din țările în curs de dezvoltare (cazul României) nu au fost pregătiți să primească schimbarea, iar ca rezultat au fost copleșiți de aceasta devenind dependenți de valul vestic și ignorând în totalitate vechea cultură.

Legat de acest subiect am citit un articol interesant despre Generația Y (cei născuți între anii 1980 -2000), mai exact cei care au fost afectați cel mai puternic de valul globalizării, autorul articolului reușind să definească această generație într-un mod comic, dar realist în același timp: „Ne găsiți la facultate, în sediile asociațiilor studențești sau la Starbucks, butonând un smart-phone. Visăm să descoperim lumea, să fim independenți, nu putem respira fară Internet, credem cu toții în Sf. Google, iar Facebook-ul ne-a transpus într-o lume plină de prieteni “apropiați”. Cine suntem noi, Generația Y, de unde venim si încotro ne îndreptăm?” – Alina Stan, AchieveGlobal.

Scopul acestui articol este să răspundă la această întrebare: „Cine suntem noi, Generația Y, de unde venim si încotro ne îndreptăm?”

Un lucru este clar, Generația Y a avut un început promițător și aici mă refer la cei născuți între anii 1980 și 1990. Noi am crescut cu cheia la gât, ne-am jucat șotronul în fața blocului, am învățat engleza de la Cartoon Network, încă mai știm gustul gumei Turbo, iar pentru noi, tabletele au fost de ciocolată.

În schimb la generațiile născute între anii 1995 și 2000, putem observa cel mai bine efectele negative ale globalizării sau cum spunea scriitorul Augustin Buzura „sinistrul malaxor”. Ne purtăm ca nişte fiinţe fără trecut, fără istorie, fără cultură, de parcă am fi paraşutaţi într-un loc necunoscut şi obligaţi să luăm totul de la început. Cine mai vorbeşte azi despre cultură? Cine îşi mai pierde vremea cu cititul? Modernizarea se traduce printr-o neîncetată schimbare a legilor, iar interesul pentru cătuşe este infinit mai mare decât cel pentru carte.

Scriitorul japonez Mishima spunea: ”Cum este cu putinţă, oare, să vreţi doar să trăiţi acceptând o lume în care spiritul a murit?”.

Cred cu tărie că aceasta este cea mai mare durere a oamenilor cu rădăcini și aici mă refer la acele persoane care au reușit să înfrunte sinistrul malaxor al globalizării prin păstrarea tradițiilor și a valorilor moștenite.

În ziua de azi pentru noi nu mai este important trecutul, numai prezentul. Iar asta ne taie rădăcinile. Doamna Academician Zoe Dumitrescu Bușulenga spunea: „O lume fără rădăcini este o lume fără morală.”

Eu consider că toată debusolarea tinerilor vine odată cu dispariția modelelor. Tinerii au nevoie de acele persoane care să le deschidă  calea către adevăratele valori. Elita ce conduce lumea a reușit să dezinformeze tinerii, făcându-i să creadă că adevăratele valori sunt non-valori, iar în mintea lor se produce o confuzie dramatică!

În primul rând acele persoane care trebuie să ghideze copilul în viață vin din partea familiei. Un subiect foarte delicat deoarece familia nu mai are aceeași unitate pe care o avea în trecut! Părintele îi oferă copilului „cei șapte ani de acasă”, care se dovedesc a fi cei mai importanți din viața unui om și mai mult părintele îi inspiră credința copilului. Aș spune că și interesul față de cultură ar putea veni tot din cadrul familiei, dar unele familii nu s-au născut cu biblioteca în casă, nici nu au fost educaţi să se ducă spre bibliotecă, în acest caz școala împreună cu profesorii ar trebui să se ocupe de acest aspect.

O problemă și mai mare este că nici instituțiile de învățământ nu mai sunt ce au fost. Putem asocia o universitate cu un sistem de producție automat, unde studentul este materia primă, iar produsul finit este diploma! Banul dictează și în rândul sistemelor de învățământ unde studentul nu este motivat să învețe pentru dezvoltarea personală ci pentru obținerea unei diplome de care va avea nevoie pe piața muncii.

Dacă părintele conștientizează riscul își poate  îndrepta copilul către instituții de învățământ ce promovează cu adevărat educarea copilului, exact prin jocurile copilăriei noastre, un fel de întoarcere în trecut ca armă împotriva prezentului! Un exemplu de astfel de instituție ar fi Școala Waldorf. Dar marea majoritate, din varii motive, uită de copii, lăsându-i să crească singuri din punct de vedere afectiv, material oferindu-le totul, crezând că este suficient.

În cele mai multe ştiinţe, o nouă generaţie distruge ce a clădit generaţia precedentă şi ceea ce o generaţie crede că e adevăr, alta infirmă. Numai în matematică, fiecare generaţie adaugă o istorie nouă peste structura veche. - Hermann Hankel

Source: millennials