Punctul maxim al decadenţei

Capitolul 9

Punctul maxim al decadenţei

            Acest capitol pleacă de la o poveste ce ne arată că orice acțiune a noastră pe care o facem cu rea voință se întoarce împotriva noastră. Mai mult de fiecare dată când încercăm să câștigăm ceva fără să muncim acel lucru se dovedește a fi de două ori mai dificil de obținut.

„În timp ce mergea pe drum, un călător a văzut într-o grădină un pom frumos, de crengile căruia atârnau nişte mere mari şi roşii de-ţi lasă gura apă. Văzând omul că nu-i nimeni prin preajmă, ce s-a gândit ? Bine ar fi dacă ar gusta şi el câteva, aşa, de poftă!

Dar cum să facă ? Până la pom trebuia să treacă de un gard înalt şi de o mare băltoacă. A stat el ce-a stat, s-a sucit, s-a învârtit, dar, nemaiavând răbdare, şi-a zis: "Fie ce-o fi!" şi a-nceput să se caţăre pe gard. Cu greu, a reuşit să ajungă în curte, dar supărat nevoie mare, fiindcă într-un ghimpe din gard îşi agăţase haina şi o rupsese. Acu, ce să mai facă!

Nu mai putea schimba nimic. Ba, mai mult, grăbindu-se, a uitat de băltoaca plină cu noroi şi s-a afundat în mâl.

Când, în sfârşit, a ajuns sub pomul cu pricina, a luat câteva mere, dar, uitându-se la ele cum arată, şi-a spus:

- E drept că am obţinut eu ce-am vrut, dar a meritat oare ? Haina mea cea bună e ruptă, încălţările şi pantalonii murdari ...

Cum stătea el aşa şi îşi plângea singur de milă, apare în curte stăpânul casei. Când l-a văzut pe călător cum arată, i-a spus:

- Bine, omule, trebuia să te munceşti atâta pentru câteva mere ? Uite ce-ai păţit! Ca să nu mai spun că nu înţeleg de ce-ai încercat să le iei pe furiş? Dacă băteai la mine în poartă şi mi-ai fi cerut câteva mere, eu ţi-aş fi dat cu drag. Acum, haide în casă să te speli şi să te odihneşti şi apoi îţi vei vedea de drum!

Tare bucuros şi mulţumit a fost călătorul, văzând bunătatea gazdei sale, dar, în acelaşi timp, şi-a promis sieşi ca altădată nu va mai fi atât de nesăbuit.

În viaţă, nu este important doar să obţii, ci şi cum obţii! Sunt oameni care vor să aibă mai mult şi, atunci muncesc fără tihnă. Alţii, însă, fură, gândindu-se mereu cum să fugă de muncă şi să înşele. Aceştia, singuri se înșală, fiindcă nu este totul să ai un lucru; contează şi cum l-ai obţinut!” - Sursa

Aceasta este marea noastră problemă, ne plângem tot timpul că în jurul nostru lucrurile nu merg, dar nu ne gândim niciodată care este cauza acestor probleme. Chiar noi suntem cauza problemelor din societate, din cauza noastră lucrurile merg prost!

Dacă cei de la conducere încurajează anumite practici neloiale prin legislația oferită și barierele impuse în piață, asta nu înseamnă că noi ceilalți trebuie să uităm de orice principiu moral!

Tot mai des aud în jurul meu că: „în ziua de azi, fără să furi sau să încalci legea nu ai cum să supraviețuiești”, sunt economist și înțeleg perfect mecanismul pieței, dar asta se întâmplă deoarece toți s-au învățat să fure și nimeni nu mai are în sânge principiul moralității și respectului față de semeni.

Și când vorbesc de moralitate nu mă refer stric în plan profesional, mă refer la toate planurile posibile! Moralitatea a dispărut complet și asta nu anunță un viitor prea strălucit.

„Se verifică mereu, de-a lungul istoriei, câtă dreptate a avut marele jurist francez Maurice Hauriou, când a scris: dacă este alungată morala, alungată va fi şi libertatea.

Cuvintele acestea s-ar cuveni să le fie de învăţătură tinerilor care poate că nu înţeleg de ce desfrâul şi dezordinea sunt potrivnice libertăţii şi de ce morala e o condiţie esenţială a existenţei ei.” (N. STEINHARDT)

Azi, ştiinţa se ocupă de eliminarea inhibiţiilor morale; mass-media, de transformarea faptelor rele în fapte comune de viaţă, iar statistica măsoară gradul de libertate al unei naţiuni după gradul de absorbţie a faptelor imorale. Iar politica desăvârşeşte procesul, transformând, prin legislaţie, nebunia în normalitate!

Trebuie să avem o minte deschisă și să nu cădem în extrema opusă, eliminarea inhibițiilor morale, din punctul meu de vedere este un lucru bun mai ales pentru tineri, dar promovarea excesivă a imoralității face din România un popor primitiv.

Empatia, cooperarea, corectitudinea, reciprocitatea – grija faţă de bunăstarea celorlalţi, par a fi trasături pur omeneşti. Însă aceste trăsături le găsim mai des la animale și mai puțin la oameni.

Cei care au citit puţină istorie ştiu că pierderea libertăţii a fost întotdeauna rezultatul unei imoralităţi devenită colectivă. În Sodoma şi Gomora nu erau nici măcar cinci oameni drepţi și nu a durat mult până la punctul maxim al decadenţei.

Cei care ne conduc promovează imoralitate prin toate formele ei deoarece un om imoral este un om corupt, iar un om corupt înghite toate minciunile elitei! Un om moral își iubește țara și compatrioții și luptă împotriva decăderii acesteia!

„Moralitatea este un izvor necesar al guvernării populare.”- George Washington

Source:tim flach