Un mesaj pentru voi!

Un om de afaceri de succes se gândește într-un final să își viziteze mama la spital, aceasta fiind internată pentru probleme psihice.

(Omul de afaceri)

Nici măcar nu știu ce fac aici. Adică nici măcar nu știi cine sunt.

Te-ai rugat și ai crezut toată viața în Dumnezeu, nu ai făcut niciodată nimic greșit și iată-te.

Ești cea mai bună persoană pe care o cunosc, și eu sunt cea mai rea.

Tu ești bolnavă psihic, iar viața mea este perfectă. Explică-mi asta?

(Mama răspunde)

Uneori diavolul le permite oamenilor să aibă o viață fără probleme pentru că nu vrea ca ei să se îndrepte către Dumnezeu.

Păcatul tău e ca o celulă de închisoare, cu excepția faptului că e draguță și confortabilă și nu pare să fie vreo nevoie de plecare.

Ușa e larg deschisă până când, într-o zi, timpul se termină și ușa celulii se închide. Și dintr-o dată...este prea târziu.

Nu te supăra dragule, dar cine ai zis că ești?

Plecând de la această discuție purtată între o mamă plină de credință, dar bolnavă și fiul acesteia un om cu o situație financiară foarte bună, sănătos și totuși fără credință. Putem dezbate o temă interesantă între atei și credincioși.

Aud meru în jurul meu oameni ce se plâng că nu au fost sau nu sunt ajutați de Dumnezeu. De cele mai multe ori ateii au fost creștini, dar și-au pierdut credința după un anumit impas din viața lor. Ce nu au înțeles ei este faptul că în viață fiecare trebuie să își ducă crucea, care la unii este mai mare și la alții mai mică. Acum ateii se răzbună pe credință din cauza neputinței lor de a trece peste anumite trepte din viața lor.

Se spune că răul este arma cea mai puternică a ateismului, împotriva credinței creștine. Așa și este, deoarece existența răului  ne duce la întrebarea : „Dacă Dumnezeu este bun și atotputernic, de ce permite răului să existe?”. Răspunsul este simplu...liberul arbitru. Din punct de vedere creștin, Dumnezeu tolerează răul temporar, pentru ca într-o zi, cei care aleg neconstrânși să îl iubească, vor locui cu El în Rai, eliberați de influența răului. Cu alte cuvinte, intenția Lui Dumnezeu privind răul este ca într-o zi să îl distrugă.

De regulă ateii nu cred în moralitate absolută. Dar dacă un ateu este înșelat, mințit sau furat sigur va acționa ca un creștin și va spune că astfel de acțiuni nu sunt morale. Și totuși ce bază are el?  Pentru creștini punctul cel mai important este moralitatea, ce constituie binele și răul, o linie dreaptă ce îl duce direct la Dumnezeu.

Sunt convins că un ateu ar veni să spună: „Deci spui că avem nevoie de un Dumnezeu ca să fim morali? Că un ateu moral este o imposibilitate?”

Nu, dar fără Dumnezeu nu este un motiv real să fii moral. Nu există nici un standard pentru ce este un comportament moral. Pentru creștini: minciuna, trișatul, furatul sunt interzise.

Dostoievski spunea: „Dacă Dumnezeu nu există, atunci totul este permis.” Și nu doar permis, dar fără rost. Totul ține de alegerea ta: crezi sau nu crezi!

Ateii cred că se eliberează prin renunțarea la religie. Ei consideră religia un virus mental pe care părinții  l-au transmis din generație în generație copiilor lor. Creștinismul pentru ei este cel mai rău virus ce se furișează încet în viețile tuturor, în momente de slăbiciune, boală sau neajutorare.

Hai să vedem totuși finalul povestioarei, în care mama bolnavă îi răspunde fiului: „Păcatul tău e ca o celulă de închisoare, cu excepția faptului că e draguță și confortabilă și nu pare să fie vreo nevoie de plecare. Ușa e larg deschisă până când, într-o zi, timpul se termină și ușa celulii se închide. Și dintr-o dată...este prea târziu.”

Mulți dintre noi credem că suntem credincioși, dar cu timpul uităm de credință. Avem o viață frumoasă, avem bani, sănătate, case, mașini, ne plimbăm și toate acestea ne ocupă timpul. Credința nu mai are loc în timpul nostru, iar acea ușă despre care se vorbește în povestioară  se va închide. Atunci toate lucrurile frumoase pe care noi le avem vor dispărea. 
Adesea am văzut oameni necredincioși, ce ajungeau în situații critice și îl rugau pe Dumnezeusă îi ajute!...Cum zicea mama omului de afaceri, „Și dintr-o dată...este prea târziu!”

Eu am un mesaj simplu pentru voi legat de această poveste, iar voi singuri trageți ce concluzie doriți din el:

Pentru orice lucru există o clipă prielnică

Și timp pentru orice grijă de sub cer.

Timp este să te naști și vreme să mori;

Timp este să sădești și vreme să smulgi ceea ce ai sădit.

Timp este să rănești și vreme să vindeci;

Timp este să dărâmi și vreme să construiești.

Timp este să plângi și vreme să râzi;

Timp este să suferi și vreme să te bucuri.

Timp este să arunci cu pietre și vreme să le strângi;

Timp este să îmbrățișezi și vreme să fugi de îmbrățișare.

Timp este să agonisești și vreme să cheltui;

Timp este să păstrezi și vreme să arunci.

Timp este să rupi și vreme să coși;

Timp este să taci și vreme să vorbești.

Timp este să iubești și vreme este să urăști.

Este timp de război și vreme de pace.

Source: thinkwelllivewellnow