luni, 8 septembrie 2014

Comercializarea Copilăriei

Capitolul 4

Comercializarea Copilăriei


Am scris acest capitol plecând de la trei întrebări pe care cu siguranță majoritatea ni le punem!

         Acest capitol vine în completarea capitolului 3 în care am abordat problema valului masiv de informații. Paradoxul unui secol în care informația este resursa cheie în dezvoltarea mondială, dar totuși informația este și resursa cheie în distrugerea populației!


1. Care sunt avantajele și dezavantajele utilizării Internet-ului de către copii?



Internetul a dus la dezvoltarea societăţii în care trăim prin crearea unei lumi paralele ce acţionează după reguli diferite, mai puţin limitative.
Desfiinţarea „graniţelor” a dus la posibilitatea de a comunica între noi, face schimb de mesaje culturale diferite, lucru ce reprezintă un avantaj al lumii moderne, întrucât facilitează un mod de socializare mai amplu, indiferent de oraşul, ţara sau continentul din care facem parte.
Au apărut chiar şi meserii ce se derulează doar în mediul on-line, unde angajatul poate lucra de acasă pentru o companie cu sediul în alt oraş sau în altă ţară.
Revenind la subiectul de față internetul poate oferi foarte multe lucruri bune unui copil. Ţinând cond de faptul că accesul la informaţii este aproape nelimitat şi gratuit, un copil poate beneficia de un mediu educativ şi informativ. Poate interacţiona cu alţi copii făcând schimb de informaţii şi subiecte captivante, poate participa la concursuri de creaţie, poate exersa şi învaţă o nouă limbă. Mai mult acesta poate viziona o multitudine de filme educative şi desene animate poate asculta povesti şi muzică. Există cazuri în care copii talentaţi din ţări sub dezvoltate au ajuns cunoscuţi cu ajutorul internetului prin crearea unor bloguri, site-uri sau prin postări de fotografii, muzică sau video. 

„Internetul îţi fură identitatea, pentru că îţi oferă multe alte identităţi.” Plecând de la această afirmaţie deducem faptul că internetul afectează comportamentul unui adolescent şi mai ales al unui copil, care prin lipsa de experienţă şi naivitate cade în capcanele marketer-ilor, ce se află la tot pasul în acest spaţiu virtual.
Copilul ajunge să refuze contactul cu mediul fizic real, găsindu-şi mult mai multe puncte comune cu mediul virtual, unde internetul îi oferă acces uşor la informaţii care sunt aproape infinite.
Majoritatea părinţilor ştiu mai puţine despre internet decât proprii lor copii, iar aceștia își pun speranțele în internet crezând că îl va ajuta pe copil pe mai multe planuri. 
     În rândul părinților se crede că internetul ajută copilul să scape de izolare, să îşi facă noi prieteni cu subiecte comune şi să îşi dezvolte creativitatea prin jocurile, cărţile, filmele şi muzica ce se găsesc în acest mediu şi care pot fi accesate gratis şi fără mult efort. 
    Internetul nu are posibilitate de restricţie a subiectelor în funcţie de vârstă, iar prin lipsa unui control al părintelui faţă de activitatea copilului pe internet acesta din urmă are acces la informaţii ce îi pot distruge viaţa.
    Vedem şi auzim tot mai des în ultima vreme cazuri de abuzuri pe internet datorită faptului că internetul nu interzice anonimatul, iar adulţii ce se dau drept copii exploatează adevăraţii copii ai internetului. Site-urile de socializare ce au pe zi ce trece mai mulţi adepţi din rândul copiilor, îi blochează pe aceştia în lumea virtuală, iar adaptarea ulterioară la viaţa reală poate deveni imposibilă sau doar cu ajutorul unui psiholog.
Mai mult un copil nu are experienţa necesară de filtrare a informaţiilor aflate pe internet, iar memorarea sau asocierea eronată a informaţiilor va afecta viitorul educaţional al copilului. Pentru a putea profita cu adevărat de calităţile internetului părinţii trebuie să supravegheze permanent activitatea copilului şi să îl ajute în filtrarea informaţiei, mai mult să îi blocheze acestuia accesul la site-uri interzise cum ar fi site-urile cu conţinut violent şi pornografic ce sunt foarte uşor de accesat. Chiar dacă copilul se află pe un site de jocuri reclamele agresive cu astfel de site-uri vor apărea pe desktop-ul copilului. Problema şi mai gravă este ca în ziua de azi majoritatea copiilor au smartphone-uri sau tablete cu conexiune la internet unde părintele nu mai are control, iar aceştia la şcoală în loc să socializeze stau să facă schimb de poze, muzică şi filme şi să se joace jocuri cu conţinut violent, pornografic etc.
După cum vorbeam şi mai sus copiii sunt asaltaţi şi de companii ce profită de naivitatea acestora „mituindu-i” pe aceştia cu tot felul de instrumente de marketing online pentru a-şi vinde produsele. Copiii nu realizează acest lucru şi îşi conving părinţii să le cumpere produsele sau serviciile găsite pe internet.
Copiii din ziua de azi au uitat practic de jocurile generaţiei mele ca “v-aţi ascunselea”, “baba oarba”,” ţara, ţara vrem ostaşi”, când eram nerăbdător să termin temele şi să ies la joacă cu prietenii mei. Aceste jocuri frumoase şi sănătoase au fost înlocuite cu tot felul de jocuri precum  World of Warcraft, League of Legends, NFS (Need for speed), C.S (Counter Strike) ori cele online ca Farmville, CityVille sau CastleVille de pe Facebook, unde în afara faptului că sedentarismul duce la o crestere a gradului de obezitate printre tineri, aceștia sunt încurajați să scoată bani din buzunar pentru tot felul de item-uri (vieţi, puteri etc.) Că tot vorbeam de jocuri, să nu uităm despre jocurile de noroc care dau dependență, iar cazuri în care copii fură bani din casă pentru a putea juca online au ajuns tot mai frecvente.
Socializarea în mediul on-line pe baza chat-ului (Facebook, Yahoo Messenger etc.) a dus la realizarea unui limbaj codat al tinerilor ce se reflectă şi în în unele lucrări scrise la şcoală sau mai grav în vorbirea incorectă a limbii române.


2. În ce constau metodele și tehnicile de marketing expuse mai sus? Cât de inofensive pentru copii sunt acestea? Ce alte instrumente de marketing online pot fi folosite pentru promovarea produselor/serviciilor destinate copiilor?



Metodele şi tehnicile de marketing expuse mai sus se bazează în general pe tehnici de conectare între companie şi potenţialii consumatori (tinerii). Aceste conectări se realizează prin diverse modalităţi ca m-marketing-ul (sms-uri), coduri ce se află pe afişe stradale, autobuze etc. Care cu ajutorul gadget-urilor pot fi scanate sau introduse în telefon/tableta că ulterior prin internet să fie descărcate poze, muzică, tonuri de apel etc. Ca ulterior să fie distribuite prin intermediul reţelelor socilae, bloguri către prieteni. De regulă tinerii sunt atraşi de faptul că tot acest proces le poate aduce un beneficiu (diverse câştiguri prin extrageri la sort etc.)
 Pentru companie acest lucru este benefic din mai multe motive, primul ar fi o colectare masivă de informaţii cu caracter personal pentru a realiza un profil al consumatorilor cât mai complex, iar în al doilea rând realizează şi publicitate pe seama copiilor naivi.
Metode mult mai complexe de marketing online ar fi jocurile realizate de companii în scopul promovării produselor. Copiii sunt mult mai atraşi de astfel de metode, iar ei nici nu realizează faptul că în spatele jocului se află o companie ce doreşte să profite de pe urma lor. Mai mult companiile asociază jocurile cu desene animate celebre, seriale etc pentru a creşte gradul de interes. Procesul de marketing se bazează pe realizarea unui cont pentru a putea intra în joc, iar ulterior în timpul jocului pot apărea diverse reclame ce duc la site-ul companiei sau la produsele acesteia.
Intrarea companiilor în comunităţile online este astăzi cea mai accesibilă şi cred eu folositoare metoda de a ajunge la publicul ţintă. Vedem cum reţelele de socializare (ex. Facebook) au dus la sporirea vânzărilor companiilor ce au o pagină pe o astfel de reţea şi reuşesc cu succes să o gestioneze. Tinerii sunt într-un număr extrem de mare pe astfel de reţele, ba mai mult sunt şi foarte activi, iar companiile profită de acest lucru pentru a-şi promova produsele şi pentru a ţine o strânsă legătură cu proprii clienţi.
Nu în ultimul rând mai puţin întâlnitul marketing prin avatare, este într-o continuă creştere şi are un potenţial foarte mare. Mai exact acesta reuşeşte să creeze o lume paralela în care copilul se „clonează” în mediul on-line şi trăieşte o altă viaţă pe internet, având propria sa casa, maşina, prieteni etc. Companiile sponsorizând astfel de lumi virtuale îşi transpun la rândul lor magazinele, produsele în aceste lumi paralele.

Din punctul meu de vedere aceste metode nu au un caracter inofensiv, deoarece manipulează în mod vizibil copilul. Ţinând cond de faptul că tinerii nu realizează faptul că în spatele reclamelor, jocurilor se află o companie cu o campanie de marketing bine pusă la punct, ne poate duce cu gândul la o încălcare a drepturilor consumatorilor, ba mai mult la o publicitate înşelătoare. Mai mult copiii îşi oferă date cu carcater personal, trimit sms-uri pe banii părinţilor etc. Fără să realizeze adevăratul scop al acestor lucruri. Un lucru şi mai dăunător pentru copii este faptul că aceste lumi virtuale îi îdepărtează pe aceștia de realitate şi le crează de cele mai multe ori probleme psihice și dificultăți de adaptare socială în perioada de după adolescență.

Ne putem  promova produsele şi fără să apelăm la tehnici „ascunse” de marketing. Un blog cu poveşti, muzica, desene etc. În care poţi adăuga bannere publicitare. Un site cu jocuri creative în care îndemni coplilul să se joace prin a-i oferi gratuit un produs. Oricum toate aceste lucruri să fie posibile fără a fi necesare datele copilului în cel mai bun caz îl obligi pe acesta să îşi cheme un părinte/tutore să îl ajute în completarea acestora. Crearea unei comunităţi (grădiniţe online) în care părinţi să îşi poată înscrie copii, iar aceştia să beneficieze de activităţi interesante ca  în mediul fizic, unde publicitatea sa nu fie agresivă ba mai mult să ajute la crearea unui stil de viaţă echilibrat şi sănătos. Este clar că trebuie pusă o barieră clară între comunităţile adulţilor şi cele ale copiilor, iar controlul acestora trebuie să fie mai riguros.


3. Ce instrumente de reglementare și auto-reglementare se impun pentru a reduce riscurile colectării informațiilor personale de la copii și utilizării acestora în folosul companiilor sau a riscurilor legate de manipularea adolescenților prin metode de marketing online?


În contextul vânzărilor şi cumpărărilor de pe Internet, copiii au devenit în prezent o categorie clară de public-ţintă pentru marketingul online. Marketingul care vizează copii şi adolescenţi este guvernat de reglementări mai stricte decât în cazul adulţilor, decoarece mentalul şi subconştientul celor mici sunt mult mai sensibile şi mai permeabile la impactul marketingului. În ţara noastră reglementările cu privire la publicitatea pe Internet sunt cuprinse în Legea 365/2002 privind Comerţul Electronic, pot fi găsite, de asemenea, pe site-ul Agenţiei Naţionale de Protecţie a Consumatorului ANPC JUNIOR, precum şi pe pagină web Norme europene privind publicitatea înşelătoare.

    Marketingul direct prin servicii tip e-mail sau SMS este permis numai cu acceptul persoanei vizate. Dacă copilul oferă informaţii personale atunci când ia parte la un concurs pe Internet, este foarte posibil ca cel mic să-şi dea acceptul pentru a primi mesaje publicitare, fără să fie conştient de acest lucru. Aici scopul companiilor este de a-şi crea o bază de date, dar şi acela de a câştiga bani din vânzarea produselor/serviciilor sau publicitate.

   Trebuie să reţinem că pe multe site-uri de socializare sau forumuri de discuţii variate, utilizatorii sunt rugaţi să se înregistreze sau să-şi ofere date personale pentru avea acces la serviciile oferite, precum şi la dreptul de a poşta şi a interacţiona cu membrii reţelelor respective. Evident, există riscul ca administratorii site-urilor să nu păstreze confidenţialitatea datelor personale, chiar dacă dezvăluirea acestora este interzisă de lege. Prin aceasta metodă aceştia pot vinde bazele de date altor firme care doresc să îşi promoveze propriile produse.

  Companiile care îşi promovează produsele prin intermediul jocurilor folosesc acelaşi sistem de colectare a datelor, crearea unui cont în care copilul este obligat să furnizeze date precum nume, prenume, adresa de e-mail, adresa de domiciliu, nr. de telefon. Toate aceste informaţii fiind folosite de companii pentru crearea bazelor de date că ulterior să le folosească în scop publicitar. Companiile cât şi media socială ar trebui să interzică accesul copiilor la anumite produse/servicii cel mult cu acordul mamelor, controlul vârstei ar putea fi realizat prin introducerea unor întrebări capcana etc. Mai mult site-urile adresate excusiv copiilor ar trebui să nu le ceară acestora date cu caracter personal, iar dacă o cer să fie prin intermediul unui părinte. Din perspectiva părinţilor aceştia trebuie să informeze copilul de posibilele înşelătorii şi mai mult să îi instaleze acestuia pe calculator, tableta sau telefon programe de securitate ca antivirus, adblock.

   Mai mult în ziua de azi există programe de filtrare a informaţiei pe internet. Filtrarea se face pe baza unor liste de adrese sau cuvinte restricţionate. Atfel se blochează accesul copiilor la anumite site-uri sau pagini în funcţie de adresa sau de conţinutul acestora. Exemple de astfel de programe gratuite sunt: Blue Coat K9 Web Protection, Crawler Parental Control, Windows 7 şi Windows 8 au un program intern de control parental.

   Pentru a putea opri aceste tehnici de înşelătorie şi abuz, furnizorul de servicii de internet este obligat prin lege să supravegheze şi controleze activităţile clienţilor, iar dacă părinţii achiziţionează un pachet special destinat minorilor, se pot stopa anumite activităţi dăunătoare.


Source: http://www.wired.co.uk/
Source: http://www.wired.co.uk/



  






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu