Capitolul 4
Comercializarea Copilăriei
Am scris acest capitol plecând de la trei întrebări pe care cu siguranță majoritatea ni le punem!
Acest capitol vine în completarea capitolului 3 în care am abordat problema valului masiv de informații. Paradoxul unui secol în care informația este resursa cheie în dezvoltarea mondială, dar totuși informația este și resursa cheie în distrugerea populației!
1. Care sunt avantajele și dezavantajele utilizării Internet-ului de către copii?
Internetul
a dus la dezvoltarea societăţii în care trăim prin crearea unei lumi paralele
ce acţionează după reguli diferite, mai puţin limitative.
Desfiinţarea
„graniţelor” a dus la posibilitatea de a comunica între noi, face schimb de
mesaje culturale diferite, lucru ce reprezintă un avantaj al lumii moderne,
întrucât facilitează un mod de socializare mai amplu, indiferent de oraşul,
ţara sau continentul din care facem parte.
Au
apărut chiar şi meserii ce se derulează doar în mediul on-line, unde angajatul
poate lucra de acasă pentru o companie cu sediul în alt oraş sau în altă ţară.
Revenind
la subiectul de față internetul poate oferi foarte multe lucruri bune unui
copil. Ţinând cond de faptul că accesul la informaţii este aproape nelimitat şi
gratuit, un copil poate beneficia de un mediu educativ şi informativ. Poate
interacţiona cu alţi copii făcând schimb de informaţii şi subiecte captivante, poate
participa la concursuri de creaţie, poate exersa şi învaţă o nouă limbă. Mai
mult acesta poate viziona o multitudine de filme educative şi desene animate
poate asculta povesti şi muzică. Există cazuri în care copii talentaţi din ţări
sub dezvoltate au ajuns cunoscuţi cu ajutorul internetului prin crearea unor
bloguri, site-uri sau prin postări de fotografii, muzică sau video.
„Internetul
îţi fură identitatea, pentru că îţi oferă multe alte identităţi.” Plecând de la
această afirmaţie deducem faptul că internetul afectează comportamentul unui
adolescent şi mai ales al unui copil, care prin lipsa de experienţă şi
naivitate cade în capcanele marketer-ilor, ce se află la tot pasul în acest
spaţiu virtual.
Copilul
ajunge să refuze contactul cu mediul fizic real, găsindu-şi mult mai multe puncte
comune cu mediul virtual, unde internetul îi oferă acces uşor la informaţii
care sunt aproape infinite.
Majoritatea
părinţilor ştiu mai puţine despre internet decât proprii lor copii, iar aceștia își pun speranțele în internet crezând că îl va ajuta pe copil pe mai multe planuri.
În rândul părinților se crede că internetul ajută copilul să scape de izolare, să
îşi facă noi prieteni cu subiecte comune şi să îşi dezvolte creativitatea prin
jocurile, cărţile, filmele şi muzica ce se găsesc în acest mediu şi care pot fi accesate gratis şi fără mult efort.
Internetul nu are posibilitate de
restricţie a subiectelor în funcţie de vârstă, iar prin lipsa unui control al
părintelui faţă de activitatea copilului pe internet acesta din urmă are acces
la informaţii ce îi pot distruge viaţa.
Vedem
şi auzim tot mai des în ultima vreme cazuri de abuzuri pe internet datorită
faptului că internetul nu interzice anonimatul, iar adulţii ce se dau drept
copii exploatează adevăraţii copii ai internetului. Site-urile de socializare
ce au pe zi ce trece mai mulţi adepţi din rândul copiilor, îi blochează pe
aceştia în lumea virtuală, iar adaptarea ulterioară la viaţa reală poate deveni
imposibilă sau doar cu ajutorul unui psiholog.
Mai
mult un copil nu are experienţa necesară de filtrare a informaţiilor aflate pe
internet, iar memorarea sau asocierea eronată a informaţiilor va afecta
viitorul educaţional al copilului. Pentru a putea profita cu adevărat de
calităţile internetului părinţii trebuie să supravegheze permanent activitatea
copilului şi să îl ajute în filtrarea informaţiei, mai mult să îi blocheze
acestuia accesul la site-uri interzise cum ar fi site-urile cu conţinut violent
şi pornografic ce sunt foarte uşor de accesat. Chiar dacă copilul se află pe un
site de jocuri reclamele agresive cu astfel de site-uri vor apărea pe
desktop-ul copilului. Problema şi mai gravă este ca în ziua de azi majoritatea
copiilor au smartphone-uri sau tablete cu conexiune la internet unde părintele
nu mai are control, iar aceştia la şcoală în loc să socializeze stau să facă
schimb de poze, muzică şi filme şi să se joace jocuri cu conţinut violent,
pornografic etc.
După
cum vorbeam şi mai sus copiii sunt asaltaţi şi de companii ce profită de
naivitatea acestora „mituindu-i” pe aceştia cu tot felul de instrumente de
marketing online pentru a-şi vinde produsele. Copiii nu realizează acest lucru
şi îşi conving părinţii să le cumpere produsele sau serviciile găsite pe
internet.
Copiii din ziua de azi au uitat practic de jocurile generaţiei mele ca “v-aţi
ascunselea”, “baba oarba”,” ţara, ţara vrem ostaşi”, când eram nerăbdător să
termin temele şi să ies la joacă cu prietenii mei. Aceste jocuri frumoase şi
sănătoase au fost înlocuite cu tot felul de jocuri precum World of Warcraft, League of Legends, NFS (Need for speed),
C.S (Counter Strike) ori cele online ca Farmville, CityVille sau
CastleVille de pe Facebook, unde în afara faptului că sedentarismul duce la o crestere a gradului de obezitate
printre tineri, aceștia sunt încurajați să scoată bani din buzunar pentru tot felul de
item-uri (vieţi, puteri etc.) Că tot vorbeam de jocuri, să nu uităm despre jocurile de noroc care dau dependență, iar cazuri în care copii fură bani din casă pentru a putea juca online au ajuns tot mai frecvente.
Socializarea
în mediul on-line pe baza chat-ului (Facebook, Yahoo Messenger etc.) a dus la
realizarea unui limbaj codat al tinerilor ce se reflectă şi în în unele lucrări
scrise la şcoală sau mai grav în vorbirea incorectă a limbii române.
2. În ce constau metodele și tehnicile de marketing expuse mai sus? Cât de inofensive pentru copii sunt acestea? Ce alte instrumente de marketing online pot fi folosite pentru promovarea produselor/serviciilor destinate copiilor?
Metodele
şi tehnicile de marketing expuse mai sus se bazează în general pe tehnici de
conectare între companie şi potenţialii consumatori (tinerii). Aceste conectări
se realizează prin diverse modalităţi ca m-marketing-ul (sms-uri), coduri ce se
află pe afişe stradale, autobuze etc. Care cu ajutorul gadget-urilor pot fi
scanate sau introduse în telefon/tableta că ulterior prin internet să fie
descărcate poze, muzică, tonuri de apel etc. Ca ulterior să fie distribuite
prin intermediul reţelelor socilae, bloguri către prieteni. De regulă tinerii
sunt atraşi de faptul că tot acest proces le poate aduce un beneficiu (diverse
câştiguri prin extrageri la sort etc.)
Pentru companie acest lucru este benefic din
mai multe motive, primul ar fi o colectare masivă de informaţii cu caracter
personal pentru a realiza un profil al consumatorilor cât mai complex, iar în
al doilea rând realizează şi publicitate pe seama copiilor naivi.
Metode
mult mai complexe de marketing online ar fi jocurile realizate de companii în
scopul promovării produselor. Copiii sunt mult mai atraşi de astfel de metode,
iar ei nici nu realizează faptul că în spatele jocului se află o companie ce
doreşte să profite de pe urma lor. Mai mult companiile asociază jocurile cu
desene animate celebre, seriale etc pentru a creşte gradul de interes. Procesul
de marketing se bazează pe realizarea unui cont pentru a putea intra în joc,
iar ulterior în timpul jocului pot apărea diverse reclame ce duc la site-ul
companiei sau la produsele acesteia.
Intrarea
companiilor în comunităţile online este astăzi cea mai accesibilă şi cred eu
folositoare metoda de a ajunge la publicul ţintă. Vedem cum reţelele de
socializare (ex. Facebook) au dus la sporirea vânzărilor companiilor ce au o
pagină pe o astfel de reţea şi reuşesc cu succes să o gestioneze. Tinerii sunt
într-un număr extrem de mare pe astfel de reţele, ba mai mult sunt şi foarte
activi, iar companiile profită de acest lucru pentru a-şi promova produsele şi
pentru a ţine o strânsă legătură cu proprii clienţi.
Nu
în ultimul rând mai puţin întâlnitul marketing prin avatare, este într-o
continuă creştere şi are un potenţial foarte mare. Mai exact acesta reuşeşte să
creeze o lume paralela în care copilul se „clonează” în mediul on-line şi
trăieşte o altă viaţă pe internet, având propria sa casa, maşina, prieteni etc.
Companiile sponsorizând astfel de lumi virtuale îşi transpun la rândul lor
magazinele, produsele în aceste lumi paralele.
Din
punctul meu de vedere aceste metode nu au un caracter inofensiv, deoarece
manipulează în mod vizibil copilul. Ţinând cond de faptul că tinerii nu
realizează faptul că în spatele reclamelor, jocurilor se află o companie cu o
campanie de marketing bine pusă la punct, ne poate duce cu gândul la o
încălcare a drepturilor consumatorilor, ba mai mult la o publicitate
înşelătoare. Mai mult copiii îşi oferă date cu carcater personal, trimit sms-uri
pe banii părinţilor etc. Fără să realizeze adevăratul scop al acestor lucruri.
Un lucru şi mai dăunător pentru copii este faptul că aceste lumi virtuale îi îdepărtează pe aceștia de realitate şi le crează de cele mai multe ori probleme
psihice și dificultăți de adaptare socială în perioada de după adolescență.
Ne putem promova produsele şi fără să apelăm la tehnici
„ascunse” de marketing. Un blog cu poveşti, muzica, desene etc. În care poţi
adăuga bannere publicitare. Un site cu jocuri creative în care îndemni coplilul
să se joace prin a-i oferi gratuit un produs. Oricum toate aceste lucruri să
fie posibile fără a fi necesare datele copilului în cel mai bun caz îl obligi
pe acesta să îşi cheme un părinte/tutore să îl ajute în completarea acestora.
Crearea unei comunităţi (grădiniţe online) în care părinţi să îşi poată înscrie
copii, iar aceştia să beneficieze de activităţi interesante ca în mediul fizic, unde publicitatea sa nu fie agresivă ba mai mult să ajute la crearea
unui stil de viaţă echilibrat şi sănătos. Este clar că trebuie pusă o barieră
clară între comunităţile adulţilor şi cele ale copiilor, iar controlul acestora
trebuie să fie mai riguros.
3. Ce instrumente de reglementare și auto-reglementare se impun pentru a reduce riscurile colectării informațiilor personale de la copii și utilizării acestora în folosul companiilor sau a riscurilor legate de manipularea adolescenților prin metode de marketing online?
În
contextul vânzărilor şi cumpărărilor de pe Internet, copiii au devenit în
prezent o categorie clară de public-ţintă pentru marketingul online.
Marketingul care vizează copii şi adolescenţi este guvernat de reglementări mai
stricte decât în cazul adulţilor, decoarece mentalul şi subconştientul celor
mici sunt mult mai sensibile şi mai permeabile la impactul marketingului. În
ţara noastră reglementările cu privire la publicitatea pe Internet sunt
cuprinse în Legea 365/2002 privind Comerţul Electronic, pot fi găsite, de
asemenea, pe site-ul Agenţiei Naţionale de Protecţie a Consumatorului ANPC
JUNIOR, precum şi pe pagină web Norme europene privind publicitatea înşelătoare.
Marketingul
direct prin servicii tip e-mail sau SMS este permis numai cu acceptul persoanei
vizate. Dacă copilul oferă informaţii personale atunci când ia parte la un
concurs pe Internet, este foarte posibil ca cel mic să-şi dea acceptul pentru a
primi mesaje publicitare, fără să fie conştient de acest lucru. Aici scopul
companiilor este de a-şi crea o bază de date, dar şi acela de a câştiga bani
din vânzarea produselor/serviciilor sau publicitate.
Trebuie
să reţinem că pe multe site-uri de socializare sau forumuri de discuţii
variate, utilizatorii sunt rugaţi să se înregistreze sau să-şi ofere date
personale pentru avea acces la serviciile oferite, precum şi la dreptul de a
poşta şi a interacţiona cu membrii reţelelor respective. Evident, există riscul
ca administratorii site-urilor să nu păstreze confidenţialitatea datelor
personale, chiar dacă dezvăluirea acestora este interzisă de lege. Prin aceasta
metodă aceştia pot vinde bazele de date altor firme care doresc să îşi
promoveze propriile produse.
Companiile
care îşi promovează produsele prin intermediul jocurilor folosesc acelaşi
sistem de colectare a datelor, crearea unui cont în care copilul este obligat
să furnizeze date precum nume, prenume, adresa de e-mail, adresa de domiciliu,
nr. de telefon. Toate aceste informaţii fiind folosite de companii pentru
crearea bazelor de date că ulterior să le folosească în scop publicitar.
Companiile cât şi media socială ar trebui să interzică accesul copiilor la
anumite produse/servicii cel mult cu acordul mamelor, controlul vârstei ar
putea fi realizat prin introducerea unor întrebări capcana etc. Mai mult
site-urile adresate excusiv copiilor ar trebui să nu le ceară acestora date cu
caracter personal, iar dacă o cer să fie prin intermediul unui părinte. Din
perspectiva părinţilor aceştia trebuie să informeze copilul de posibilele
înşelătorii şi mai mult să îi instaleze acestuia pe calculator, tableta sau
telefon programe de securitate ca antivirus, adblock.
Mai
mult în ziua de azi există programe de filtrare a informaţiei pe internet.
Filtrarea se face pe baza unor liste de adrese sau cuvinte restricţionate.
Atfel se blochează accesul copiilor la anumite site-uri sau pagini în funcţie
de adresa sau de conţinutul acestora. Exemple de astfel de programe gratuite
sunt: Blue Coat K9 Web Protection, Crawler Parental Control, Windows 7 şi
Windows 8 au un program intern de control parental.
Pentru
a putea opri aceste tehnici de înşelătorie şi abuz, furnizorul de servicii de
internet este obligat prin lege să supravegheze şi controleze activităţile
clienţilor, iar dacă părinţii achiziţionează un pachet special destinat
minorilor, se pot stopa anumite activităţi dăunătoare.
Source: http://www.wired.co.uk/ |
Source: http://www.wired.co.uk/ |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu