Capitolul 5
Răspuns la răspuns
Acest capitol pornește de la răspunsul primit din
partea unui cititor ca replică la primul articol scris de mine. Răspunsul este
un citat de Monsenior Vladimir Ghika și sună în felul următor: "Dacă știi
să-L pui pe Dumnezeu în tot ceea ce faci ai să-L găsești în tot ce ți se
întâmplă".
Ținând cond de problema abordată în articol
răspunsul meu a venit foarte rapid: În orice forță credem, nu contează că
vorbim de Creștinism, Budism, Hinduism, Islamism, Iudaism etc. important este
să credem în ceva! Totul se rezumă la gândire, iar dacă noi suntem conștienți
că o anumită forță este cu noi, subconștientul va crea în jurul nostru un scut
protector. Atunci când nu credem, singurătatea va fi slăbiciunea noastră!
„Menţine-ţi gândurile pozitive pentru că gândurile tale se transformă în cuvintele tale. Menţine-ţi cuvintele pozitive pentru că ele se transformă în acţiunile tale. Menţine-ţi acţiunile pozitive pentru că acţiunile se transformă în deprinderile tale. Menţine-ţi deprinderile pozitive pentru că ele se transformă în valorile tale. Menţine-ţi valorile pozitive pentru că valorile se transformă în destinul tău.” - Mahatma Gandhi
„Menţine-ţi gândurile pozitive pentru că gândurile tale se transformă în cuvintele tale. Menţine-ţi cuvintele pozitive pentru că ele se transformă în acţiunile tale. Menţine-ţi acţiunile pozitive pentru că acţiunile se transformă în deprinderile tale. Menţine-ţi deprinderile pozitive pentru că ele se transformă în valorile tale. Menţine-ţi valorile pozitive pentru că valorile se transformă în destinul tău.” - Mahatma Gandhi
Plecând de la această idee consider că subiectul
„religia” este unul foarte controversat și merită dezbătut!
Ca să stabilesc ipostaza în care mă aflu, deoarece
este foarte important de partea cui te situezi atunci când susții o idee, doresc
sa menționez că sunt creștin-ortodox și prin urmare o să încerc să relatez
acest articol într-un mod cât mai neutru posibil.
Marea problemă a religiei, a fost confruntarea
acesteia cu știința. Acest lucru fiind ușor atacat de oamenii științelor exacte
datorită caracterului intangibil al acesteia. Dar uneori printre toate acele
calcule si studii, chiar și acești oameni realizează că Dumnezeu există.
Faimosul om de știință Stephen Hawking își exprimă
foarte clar confesiunea în cartea sa “The Grand Design”, că pentru el Dumnezeu
nu există... "Deoarece există o lege așa cum este gravitația, Universul
poate și se va crea singur din nimic. Creația spontană este motivul pentru care
există ceva în locul a nimic, motivul pentru care Universul și noi existăm. Nu
este necesară invocarea lui Dumnezeu, Care, pe baza unui plan bine stabilit, a
pus Universul în mișcare". Totuși nu trebuie uitat că înainte de această
declarație cel mai inteligent om de pe planetă a declarat că...„descoperirea
unei teorii complete, unificate, ar reprezenta triumful absolut al rațiunii
umane, căci atunci vom ști cum gândește Dumnezeu".
Din punctul meu de vedere toți savanții, gânditorii,
filozofii etc. care au menționat la un moment dat din viață că Dumnezeu nu
există, a fost doar o perioadă neagră, deoarece într-un final toți au ajuns să
creadă în existența Lui.
Emil Cioran spunea că „omul religios începe cu
credinţa în Dumnezeu, iar omul de ştiinţă sfârşeşte cu credinţa în Dumnezeu”.
Eu îmi mențin ideea de la începutul articolului în
care susțin credința în Dumnezeu (și nu mă limitez la un singur Dumnezeu, ci la
fiecare forță divină a fiecărei culturi), deoarece este foarte important să
credem că cineva este mereu alături de noi și ne ajută!
Petre Țuțea spunea că „fără Dumnezeu omul rămâne un
biet animal raţional şi vorbitor, care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri.”
Poate vă întrebați de ce am scris acest articol dacă
tot susțin credința în Dumnezeu? Răspunsul este simplu, în ziua de azi credința
a început să fie asociată cu biserica și cu comportamentul intermediarilor
acesteia cu Dumnezeu, un lucru cu care nu sunt de acord!
În timp ce mă uitam pe un site am găsit un citat cu
un mare sâmbure de adevăr... „cea mai mare reușită a bisericii a
fost să-l convingă pe om că în relația lui cu Dumnezeu are nevoie de
intermediari.”- Flavian
Dezvoltând această afirmație observăm cum cei de la
conducere au reușit să îi îngrădească omului libertatea către Dumnezeu, chiar
dacă noi suntem capabili să interacționăm cu Dumnezeu singuri, fară ajutorul
unor preoți.
Nu vreau să se înțeleagă ca sunt vreun neo-marxist
și cu ocazia asta sublinez faptul că sunt conștient că există atât preoți cu
har care au ajutat mulți enoriași, îndeplinidu-și misiunea, cât și preoți care
au ajuns în această funcție doar în scopuri materiale.
Legat de prima categorie, mai exact cea a preoților
cu har, țin să îl menționez pe părintele Arsenie Boca, care pe mine m-a marcat
în urma citirii cărților sale. Problema majoră este că în ziua de azi avem
foarte puțini Arsenie Boca printre noi!
Revin să menționez că apreciez și susțin acea parte
a bisericii care desfășoară o mulțime de activități filantropice. Din
statistici am observat că în anul 2013 Biserica Ortodoxă Română a cheltuit suma
de 80.828.191 lei pentru finanțarea unor astfel de acțiuni. Există și o mulțime
de preoți fie ei de la sat sau de la oraș, care se confruntă cu sărăcia, dar
care își îndeplinesc misiunea asumată.
Totuși există acea mare parte a preoților care profită
de vulnerabilitatea persoanele în vârstă. Acei preoți care cer bani „pentru
biserică” unor persoane ce au un venit cuprins între 400-1000 RON, iar acele
persoane cu frică de Dumnezeu oferă preotului acei bani. O parte din ei ajung
în biserică, dar restul ajung în casele și mașinile preoților.
Și acum tot ce îmi vine în minte se rezumă la
ultimile trei porunci Dumnezeiești, care
sună în felul următor: să nu furi, să nu ridici mărturie mincinoasă împotriva
aproapelui tău și să nu poftești nimic din ce este al aproapelui tău. Respectă
oare preoții din ziua de azi aceste porunci?
Și atunci revenind la problema majoră dezbătută pe
acest site, acei gândaci de conduc lumea conduc și instituțiile religioase?
Dacă urmăm firul logic al problemei, preoții săraci își îdeplinesc misiunea,
iar cei care au ajuns în funcții de conducere se îdepărtează de aceasta! De ce?
Pentru că cei care ajung sus, sunt conduși de bani, iar banul este arma
gândacilor și ochiul dracului!
Source:http://web.utk.edu/ |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu