Capitolul 10 - Anexă 2
Coșmar sau Realitate?
Intru în sală, toate
scaunele sunt pline de oameni ce privesc în gol la spectacolul de păpuși. Tema
spectacolului este viața. Stau nedumerit și gândurile mele o iau razna. Cum
viața poate fi reprezentată de păpuși?
Oamenii aplaudă reprezentația,
văd zâmbete false și trupuri lipsite de substanță. Sufletul meu este cuprins de
un fior al singurătății. Dintr-o dată păpușile își îndreaptă privirile către
mine. Au simțit că nu fac parte din spectacol, eram împotriva credinței lor!
Hipnoza practicată de păpușari nu reușea să mă cuprindă.
Pulsul începe să îmi
crească, iar inima parcă vrea să îmi iasă din cutia toracică. Încerc să fug.
Din sală se aude o voce robotizată. Nu ai unde să fugi, trăiești în propriul
coșmar. Aceasta este realitatea, ești doar un trup pe acest pământ, sufletul
tău îmi aparține.
Pentru o clipă era să
îi cedez. Mi-am zis: acești oameni au nevoie de suflete, nu pot trăi înconjurat
de cadavre! Și totuși...
Ultima zi de viaţă.
Roiesc toţi pe lângă mine, mă spintecă din priviri. Sunt speriat de moarte. Pe
uşă intră mama. Cu ochii-n lacrimi îmi cuprinde-n palme obrajii palizi şi-mi
spune: „Zâmbeşte fiule, totul a fost un vis. ”
Oare?
Source: ingberg |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu