Viața este floare sau rizom?

Capitolul 10

Viața este floare sau rizom?

Carl Gustav Jung spunea în cartea Amintiri, vise și reflecții că: „viața am asemuit-o întotdeauna unei plante care traiește din rizomul ei. Viața sa propriu-zisă nu este vizibilă, ea își are sălașul în rizom. Ceea ce devine vizibil deasupra pământului durează doar o vară. Apoi se ofilește - o apariție efemeră. Dacă ne gândim la devenirea și dispariția infinită a vieții și culturilor, ni se conturează impresia unei deșertăciuni absolute; dar eu n-am pierdut niciodată sentimentul perenității vieții sub eterna schimbare. Ceea ce se vede este floarea, ea este cea care dispare. Rizomul dăinuie.”

Jung vede viața împărțită în două planuri, unul interior (spiritual) și unul exterior (real). Mai mult acesta consideră că circumstanțele interioare sunt net superioare celor exterioare. De ce crede Jung acest lucru? Deoarece experiențele exterioare nu pot înlocui experiențele interioare!

Eu mă regăsesc în ceea ce spune Jung mai ales din punct de vedere al problemelor care apar pe parcurs în viața noastră. Mai exact, când nu există un raspuns și o soluție din interior la complicațiile vieții, acestea nu spun până la urmă mare lucru.

            Aici vreau să amplific ideea de importanță acordată problemelor, noi ne axăm în mare parte pe problemele vieții exterioare și nu realizăm problemele ascunse în interiorul nostru, care în mare parte sunt cauza celor exterioare!

Consider că ajungem la un anumit nivel de înțelepciune când reușim să avem o viață săracă în evenimente exterioare. Legat de asta Jung spunea că: „Nu pot istorisi multe despre ele, căci mi s-ar parea ceva vid și lipsit de substanță. Eu mă pot întelege pe mine doar prin întâmplările lăuntrice.”

Problema majoră este că nu toți suntem capabili să simțim și trăim întâmplările lăuntrice! Toți avem acei „pereți despărțitori” între real si spiritual, anumite persoane au pereții transparenți fiind capabili să își trăiască viața prin vis, iar marea majoritate a indivizilor au zidul format din pereți foarte groși fiind imposibil să își vadă interiorul.

Aici totul depinde de inconștient și de puterea de a crede în vise, ba mai mult de a reuși să folosești visele în scopul dezvoltării tale și perceperii fluxului vieții.

De ce am ajuns să vorbesc despre inconștient? Deoarece acesta este ca o lamă cu două tăișuri, are partea sa inofensivă ce te ajută să îți cunoști interiorul, dar are și latura macabră care furnizează marea problemă a secolului în care trăim: nevrozele!

Jung spunea despre inconștient că: „ne înşelăm dacă credem că inconştientul este ceva inofensiv care poate fi transformat în obiect de jocuri de societate. Desigur, el nu este primejdios în orice condiţii; dar de îndată ce apare o nevroză, aceasta e un semn că în inconştient există o acumulare de energie, adică un fel de încărcătură care poate exploda. Aici se recomandă prudenţă.”

            Văd în jurul meu tot mai mulți oameni stresați, oameni ce dețin o cantitate uriașă de energie negativă în inconștient. Totul se datorează stilului de viață și modului de gândire, care pune accentul pe jocurile elitei ( realizare în plan social – un plan social lipsit de valori spirituale).

            „E important să avem un secret şi presimţirea a ceva ce nu poate fi cunoscut. Ne umple viaţa cu o nuanţă de impersonal, cu un numinosum. Cine n-a făcut niciodată experienţa acestui lucru a pierdut ceva esenţial. Omul trebuie să simtă că trăieşte într-o lume care este misterioasă într-o anumită privinţă, să simtă că în ea se întâmplă şi lucruri a căror experienţă o poate face, chiar dacă rămân inexplicabile, şi nu numai acelea care se desfăşoară în limitele aşteptărilor. Neaşteptatul şi incredibilul ţin de această lume. Numai atunci viaţa este întreagă. Pentru mine, lumea a fost de la bun început infinit de mare si de insesizabilă.” – Jung

            Un robot nu poate trăi într-o lume misterioasă, pentru a funcționa el trebuie să trăiască într-o lume cunoscută. Ce suntem noi pâna la urmâ, oameni sau roboți? Prin asta ne diferențiem de ei, prin puterea de a vedea dicolo de obișnuit, prin faptul că înțelegem și punem întrebări!

            Dar, noi mai punem întrebări? Pe noi nu ne mai interesează lucrurile misterioase doar cele banale și care se pot calcula exact! Realisum exagerat a devenit marea problemă a dezvoltării noastre ca specie. Avem dezvoltare tehnologică dar substața vieții se află în misterioasa lume a irealului!

Source: Suflet în oglindă